A mai trecut o zi, telefonul a scos sunete ciudate de fiecare dată când a sunat,
azi poate nu ar fi trebuit să răspund la telefon,
rochia mea albă cu flori turcoaz e pătată puțin cu noroi,
poate e prea lungă pentru inălțimea mea,cui ii pasă?
câțiva dintre prietenii mei dansează deja în noroi,
în poșeta plic nu mai încape nici o piatră măcar
sper ca Goliat să facă infarct data asta
când Tu apari in ploaie, Te cunosc după zâmbetul cu riduri din fulgi de nea și focul din privire
știu că o să fie bine chiar dacă nu ai pietre în buzunar, ai miere în inimă
mă-mbrățișezi atât de tare că am iar rochia albă, rouă pe ochi și viață în vene,
Te iubesc așa mult când îmi dai veștile bune în ultima secundă,
îmi place că nu ești niciodată previzibil.