Când un îngeraș moare


Mă uit spre cer, spre zare
Și mă întreb ce rost mai are,
Să mai trăiesc, să mai exist
Când sufletul îmi este atât de tris,

Mă bucuram că am început să exist
Mă bucuram că numai sunt trist,
Eram fericit că am găsit o floare
O floare care crezând că dacă o ud nu dispare

Îmi zâmbește când mă privește
Căci inima ei încă mă mai iubește
Și se ferste să-mi spună
Că tot ce a fost frumos o să apună,

Cu ochii înlăcrimați mă întreb, cine o să-mi mai spună
Îngerașul meu și mână pe obraz o să-mi mai pună,
Cine o să-mi mai șteargă lacrimile de pe obraz
Să îmi alunge orce necaz,

Peste tot ce am visat împreună
Se va așterne pentru veșnicie o brumă,
Mă uit la poza ta și îmi zâmbești
Îmi zâmbești mereu, dar oare o să mai spui că mă iubești.