Printre scartaiturile scandurilor vechi ale scenei vietii
se-aud acordurile sublime ale pianului ce intoneaza preludiul creatiei.
Respir adanc praf de sacaz de pe arcusul concertmaestrului ce ma intoxica placut.
Bacheta dirijorului imi tacteaza pulsul ternar al vietii eterne,
iar alamurile imi strapung ascunzisurile pacatoase lasand sa treaca raze de lumina sfanta pana in adancul sufletului intunecat.
M-abtin cu greu sa nu aplaud dupa prima parte.
Sunt naucit de geniul compozitorului ce impleteste armonia ca o funie de scapare pentru suflet.
Nimic nu se compara cu virtuozitatea violoncelistului ce ne conduce spre finalul ultimei parti a concertului ca o jertfa de salvare la tot ce a fost si va sa vie.
Simt ca nu mai rezist..., trebuie neaparat sa aplaud.
Imi voi pune trupul in mijloc si voi aplauda cu sufletul si duhul acest mare concert scris special pentru mine.
URMEAZA FUGA IN …SPRE DUMNEZEU PENTRU ORGA VESNICIEI!