Lin, pe coapse palma-ți simt, dar, te las... să crezi că dorm...
Deși-aș vrea să te alint, doar de-aceea nu am somn
Și te las să-mi mîngîi trupul, crezînd că sunt adormită,
Dar nu dorm, nu-i încă timpul, mai ales cînd sunt iubită...
Cum să pierd așa ceva? dar mîngîierea-i prea blîndă,
Mi-e teamă să deschid ochii sărutul să nu se frîngă...
Te-ai oprit...de lîngă mine în grabă te-ai ridicat,
Mă gîndesc... să trag cu ochiul poate văd unde-ai plecat,
Nu-i nevoie, simt mirosul de șampanie venind
Iar cu cele doua cupe, te aud deja ciocnind
Dragostea de-acum inundă...și nu-ți e pe plac doar ție
Dimineață ai plecat iar acum noaptea tîrzie
Dorul gurii tale poartă, ca o lavă- înfierbîntată...
În sfîrșit sărutul vine înc-odată și-în-odată
Mîngîierile revin iar cămașa se prelinge...
Gura-ți e mult mai fierbinte, frige, sufletu-mi încinge
Și din zborul fără aripi nu am cum să mă opresc
Trebui să răspund de-acuma, altfel risc să mă topesc
Cub de gheață pus pe-o sobă...asta sunt sub trupul tău
Nu scot nici măcar un sunet, nu am cum, îngerul meu
Se pare că-i lîngă mine și-ar vrea din nou să vibrez,
Măria sa blînda Lună m-ajută să luminez
Și din măreția ei îmi dăruie puritatea
Să-ți pot dărui sărutul numai ție toată noaptea...
Iar în zori, cînd piere Luna, mai rămîn doar cu doi aștri
Ce mă privesc pe sub geană, ochișorii tăi albaștri...