Stau și privesc în gol, nedumerite gânduri
mi-atât de greu, acum să scriu câteva rânduri
în lipsa muzei mele ce nu-i aici...acum
zadarnică idee....să o-ntâlnesc pe drum;
departe-i ea de mine și oricum e târziu
mi-e dor... n-aveți idee și-acolo aș vrea să fiu;
rămas-am cu-amintirea de atuncea e tot vie
acea privire tandră și-albastră tulburie
schițez trista grimasă, privirea mi-o aplec
mă-ntorc, privirea-mi plânge...și mă roagă să plec.