Cvartetul alb cu patru uși
Divină simfonie a cronicii de pluș
Renunță cam tăcut
La timpul ce adună
Fragmente de solfegii
De inimă nebună

Și traversează visul
Precum n-ar vrea să facă
În limită se sparge
Declară înc-odată
Că e o versiune
Concertul va începe
ÃŽn ritmuri academici
Probabil că va trece

Iar ochii dornici de sonate
Vor auzi un chilipir
Într-o secundă fermecată
Va înflori un trandafir.

Dar locurile cam restrânse
Vor sta neocupate, plânse
Acel cvartet cu patru uși
Mai caută-n camera de pluș