minutarul ceasului meu
are vârf de săgeată ascuțit
încordez arcul dar nu prinde viteză
mai nou se târăște ca un melc
stau cu sufletul la gură să nu fie strivit de trecători
din cochilia lui aș face veioză
întunericul nu e culoarea mea preferată
dar în semiobscuritate
umbrele ar deveni uriașe
mi-aș dori ochi de pisică
mă înarmez
cu un veac de răbdare
până în zori
în zori
cum Te voi lăuda Doamne
cuvintele mele sunt neînsemnate
îți aduc cupa mea
plină de mulțumire
pentru că mi-ai îndepărtat bezna
mi-ai dăruit sămânța bucuriei
cum îți voi răsplăti
roua Ta mi se prelinge în adânc
sunt plină de iubirea Ta
sunt plină