Cuvânt drag,
Răsari din fiecare colț de stradă,
Te ridici din ceașca mică
De “cafia”.

Pe aburi de amintiri
Mă porți în camere mizere,
Mă porți acolo unde
Fericirea locuiește cu gândacii.

Pe holuri goale de ciment,
Tu,inocent cuvânt, mă porți.
Mă duci unde te-am auzit
Iar gândul dulce îl ascund într-un colț.

Pe fundalul norilor de dor,
Apare altă melodie,
Aburul de “cafia” se stinge,
Iar eu apar în locuri calde,
În locuri în care nici fericire nu gasești.
Poate doar un strop de optimism,
Ascuns în ochii de iarbă proaspată
Ai unui tânăr plop.