agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-04 | [This text should be read in romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
E larmă și trenul stă gata să plece,
Vagonul se umple de oameni străini. Mi-e inima strânsă, e șapte și zece, Mă-ntorc la fereastră și stau ca pe spini. Dă-i, băiete, drumul, că n-avem răbdare, E gata, un șuier, un repede zvon Și simt că se mișcă cu noi, salutare! Trec umbre grăbite pe lângă vagon. E clipa când glasul durerilor tace, Duc mâna la frunte și ochii mi-i strâng Și-n suflet, deodată, un gol mi se face, Dă-i, băiete, drumul, că-mi vine să plâng! Acum pe de lături, încep să rămână Semnale, macazuri, vagoane și fum. Trec umbre de oameni cu steaguri în mână Și trenul, năvalnic, se-așterne la drum. Adio, adio, romantică urbe, Adio, zadarnic și dulce trecut! Din goană, când trenul se-ndoaie la curbe, Scot capul afară și lung te salut! Orașul rămâne sclipind în lumină, Biserici și case, deodată apun. În față se-așterne o verde cortină Și trenul aleargă, aleargă nebun. Se schimbă decorul, priveliști sure, Un șes peste care trec umbre de nori, Un drum singuratic, un colț de pădure Cu vârfuri uscate și cuiburi de ciori. În arie largă se-nvârte pământul Și fuge-n rotire întregul teren, Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul, Cantoanele albe se uită la tren.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy