I

Și ne-a pierdut pe toți.

Și nimeni nu s-a mai întors acasă.
Fiindcă bobul de grâu e deasupra lucrurilor
Prea înalte.

Am obosit își spune așadar sinucigașul.

II.

Eu chem groparul
Și societatea nu va riposta.

Dealurile sunt pline de luminițe albe.

Când va bate ceasul
Ai putea fi tot atât de superbă
Ca liniștea morții.

E o grădină cu nuci coapte și tari
Pe care stau eu aici în genunchi
Și mă rog.