agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-05 | [This text should be read in romana] | Submited by Filip Tănase
"Mic și al dracului" se recomanda umoristul Ion Pribeagu. Așa și-a intitulat cu aproape un secol în urmă primul său volum de versuri sprințare. Acesta a fost și titlul primului volum pe care l-am editat din opera marelui umorist
Acum apar"Comediile lui Ion Pribeagu", oferind cititorilor bucuria de a descoperi noi fațete ale operei acestui uriaș al umorului nostru. Cel care s-a născut Isac Lazarovici la 27 Octombrie 1887, în Sulița Moldovei, într-o familie de evrei săraci, avea să schimbe multe nume ca să ajungă la semnificativul Ion Pribeagu. Avea umorul în sânge. Spiritul său prolifera gluma cu o asemenea teribilă forță încât de foarte tânăr îl întâlnim fandând, cu spada umorului în ziarele și teatrele prestigioase ale Bucureștiului. Isac și-a anagramat prenumele în Sachi, "Sachi Disperatu'"- a bătut la ușa acelui entuziast al scrisului românesc care a fost N.D.Cocea și o nouă și strălucită pagină a umorului românesc începea a fi scrisă. Începând din anul 1907, în nenumărate ziare și reviste românești și evreiești puteai întâlni cronici și parodii umoristice semnate Sachi Disperatu, Ion Palavra, Ioniță Mititelu, Ivan Turbincă, Ivan Vraiște, Vasile Ispravă, Ion Lazaro, Vasile Găină,Barbu Desnădejde, Brebenel de la Strehaia, Ion Pribeagu, etc,-toate ascunzând adevăratul nume al lui Isac Lazarovici. Îi plăcea când i se spunea"Mic și-al dracului" Dacă comicul e o probă de sensibilitate, atunci Ion Pribeagu a știut să fie mereu proaspăt, aducând în lumea noastră cotidiană, standardizată, neurastenizată de plictis, banalitate și aburi de benzină, bucuriile zâmbetului. Definiția umorului se face și prin trubadurii săi. Opera lui Ion Pribeagu, maestrul vesel și sentimental al câtorva generații, definește un anume tip de enetgie sufletească, care posibil, va fi apreciat de istoricii literari de mâine ca umorul" a la Ion Pribeagu". Generoasă profesie-umoristul! Dumnezeiască dăruire-a cultiva poante, calambururi, rime vesele. Pentru orice vârstă și orice anotimp. Vine Ion Pribeagu, vine de departe sau de aici, de lângă inima oricui, și învârtește manivela lui cu versuri sprințare la fereastra mea și a dumitale. Această formidabilă mașină de creat umor care a fost Ion Pribeagu, vreme de 60 de ani ne-a înveselit viața. Și petrecerea continuă. Ne-a lăsat glumele sale, mărturie a nevoii noastre de râs și veselie. "Comediile lui Ion Pribeagu" selectează noi umoristice scrise de Ion Pribeagu în România și Israel. Cuprinde și câteva "Impertinente", cum le-a spus Pribeagu. Nu le-a publicat în timpul vieții sale, din pudoare, versuri poznașe, fără perdea. Multe din comediile publicate în antologia de față au fost spuse de Ion Pribeagu la Radio. Se bucura enorm de câte ori era invitat să-și recite umoristicele la microfon. Aparițiile lui Ion Pribeagu la Radio, erau așteptate și ascultate de toată țara. Oda închinată Radiodifuziunii exprimă ceva din emoția marelui umorist: Radio Pereți de stofă, plăci, un jaz plătit cu ora Trei cabine, hautparleur-ul, plușuri groase, Domnul Jora, Speakerul, un pian cu coadă, volți, turbine în careu, Microfonul cât o nucă, un pahar umplut, Și eu. Și prin risipirea roză vestmântată-n vis de crepe Cineva-mi șoptește:- Gata!" Poți începe! Și încep. Dans de mlădieri subtile vin trecutul să-mi evoce, Șir de fraze adormite se trezesc la mine-n voce, Simt emoțiuni fardate cum în puls mi se strecoară, Valuri de mătase caldă gândurile-mi împresoară. Mă simt unic! O bucată de cristal fără pereche Și împletesc o glumă nouă dintr-o anecdotă veche. Pun în glas surâs de fată, sentiment și-nflăcărare Și îmi vine să-mi strâng mâna și să-mi zic:- Ce bine-mi pare! N-am pe nimeni lângă mine, nici o dragă, nici o rudă Și silabisesc aparte: -Unde-i tata să...m-audă? Și cum nu e-n juru-mi nimeni să-l cutremur cu dictonul De atâta bucurie tremur eu și microfonul. Sigur că în clipa asta când în rime-mi spun amarul Mă aude și Maniu, Brătianu și Madgearu Și precum e cu putință dacă vidul e deschis Undele-mi transportă verva și m-aud și la Paris. Toată Franța și guvernul aliat mi-ascultă darul Parcă-i văd cum mă discută foiletând dicționarul! Cresc la gândul că un conte, auzindu-mi fantezia Spune: - Ce talente are sora noastră România! Capăt forme și proporții și dorinți tentaculare, Hotărât, în clipa asta, ce mai vorbă! Sunt om mare! Versul meu fluid s-avântă pe antene și pe unde Unde nu răzbește mintea, unde gândul nu pătrunde! Milioane de ființe din tot globul, Lume multă, New-York-ul, Berlinul, Roma și Chitila mă ascultă! Turbur Iașii și Bombay-ul, revoluționez Fierbinții, O prietenă din vremuri, râde și-și arată dinții, La Madrid sau Huși mi-e rândul peste " a 5-a simfonie" Și-un conferențiar cu tema "Despre radiofonie" Mă intercalează-n ciclul "Orei de literatură" De mă laudă-o fetiță, un confrate mă înjură, Patru duduițe durde, cu urechile în cască Își șoptesc că sunt de-o șchioapă și c-ar vrea să mă cunoască Și precis că mâine seară între Capșa și Palat Mulți prieteni o să-mi spună: -Măi, am râs de ne-am strâmbat! În sfârșit mi-a mintea plină de-o nespusă bucurie Proprietarul de m-aude, capătă apoplexie! Iar un creditor va spune în pavilionul său, - De vorbit vorbește bine, doar la plată e cam rău! Un entuziasm sfielnic mi-umple ființa de extaz.... Parc-o mână de femeie mă dezmeardă pe obraz....! Simt din depărtări aplauze cari nu mai contenesc Și-ncântat de mine însumi mă înclin și mulțumesc. Dar de-odată din tăcere se desprinde-un om ciudat, Care-mi spune:- Foarte bine! Însă postu-i deranjat! Radio... Pereți de ștofă, plăci, un jazz plătit cu ora, Trei cabine, hautparleur-ul, plușuri groase, Domnul Jora, Speaker-ul, un pian cu coadă, volți, turbine în careu Microfonul cât o nucă, un pahar băut. Și eu! Și fiindcă nu e nimeni să-l cutremur cu dictonul. De atâta bucurie, tremur eu și microfonul. Umorul lui Ion Pribeagu ne face viața mai dulce.... Teșu Solomovici |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy