copii m-au lăsat în oglindă
poveste
vânt plimbat de cai
în cruci cântec cu sânge
ochi spânzurat în gol

suntem prea frumoși
greață creierilor
străini de apropierea celui purtat pe scut

cineva din mulțime ne moare în brațe
singuri în mâna statuii
colindul cioburilor
se face liniște până la îmbătrânire

ura de primăvară
ne ronțăie senină