Da grea mai este crucea asta Tata...
Nu inteleg cum ai avut atata vlaga si dreptatea
De unde a ajuns si pe
La
Noi...
Iubita ti-a ramas nemaritata...
Iar tu tot te ridici si cazi prin urletele-nevoi...
De unde atata ura si neghiobie
In suflete nevinovate si naive gresit nenumarate de robie
Se inchina si astazi la
Trifoi...
Multimea transformata de naivitate
In
Neputincioasa
Gloata...
Si tu cu Crucea-n spate aruncata de nenumarate lespezi de
Puhoi si Lacrima Mariei nepatata...
Asterne sufletul subt coate si subt Poate
Te v-or ierta cei Mari si Tradatori...
Acum te inteleg Iubite Tata cum ii intelegeai pe eii
Crucea Ta a fost Inversunata Dar nici o data n-a fost
In
Razboi...
Pornind din Armonia Pacii si a Dragostei de OM...
Ti-ai dus prin Moarte Nevinovata
Ai predicat si pentru
Credinciosii
Noi...
Pasind pe margini de prapastie
Duc si eu cu nepasare dar ostil...
Crucea mea N-o poate duce Nimeni...
Doar Dumneata si Eu
O
Stim!!!