tu ești fiul risipitor
cel care a împrăștiat cuvintele
și a ascuns înțelesul
în labirintul unui mozaic nedescifrat

tu sărmane poet
ai înfruntat beția iluziilor trecătoare
în dansul culorilor amețitoare
în tăcerea pustie a fiecărui înnoptat

ai smuls limba din rădăcini
să nu fie lingușitoare
ai periat gândurile neîncetat
scuturând și ultima idee transparentă

ai transformat timpul în infinite secunde
prin clepsidra incoloră a deșertului arzător
cu urme de pași afundați în nisipuri mișcătoare
purtate de vântul risipitor

tu ești rezerva naturală plină de resurse
vocabular de zăcăminte prețioase
ce zac la voia întâmplării
într-un sac fără fund

tu și caravanele tale de însetate cămile
ce-și umflă cocoașele ondulate
cu seva necesară pentru a parcurge
distanțele necunoscutului labirint

kilometri și kilometri