agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-11 | [This text should be read in romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
De-acum țipă frunzele, în ramuri spânzurate
și răscolite-n vânt, Dar, nimicnicia iernii se face tot mai mică Și plină este încă de umbre și de sloiuri de zăpadă. Frunzele țipă... te ții de-o parte și-auzi doar țipătul. Un țipăt stăruitor, privind pe-altcineva. Și deși spui că ești o parte-a totului, E-aici o ne-nțelegere și-o rezistență salvatoare Și participând la o-ncordare care încet se liniștește, Simți viața ce dă viață din ceea ce e ea. Frunzele țipă. Și nu-i un semn divin care ne ia în seamă, Nici trâmba de fum a eroilor dezumflați, nu-i strigăt omenesc, E țipătul frunzelor ce nu-și trec niciodată pragul, În absența fanteziei, nimic mai mult decât Simpla lor existență în lumina finală-a văzduhului, în însăși cursul Lucrurilor, până când, în sfârșit, țipătul nu mai privește pe nimeni. * Traducere de Leon Levițchi
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy