agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-11 | [This text should be read in romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Fă-mi plata, te rog! Trebuie să plec.
Închid un ochi și văd mari adevăruri solide. Îl deschid, și lucrurile se fac mai mici, și văd cu doi ochi mai puțin decât cu unul, și văd cu doi ochi jumătate din cât văd cu unul... Plata, vă rog! Nu mai am nimic de cerut - o meduză volatilă îmi locuiește craniul - și trebuie să plec, văzând mai puțin, și trebuie să văd cât mai puțin ca să mai pot rămâne la masă - și nu mai e decât un albastru curat, pe care ne putem așeza cele mai clare răspunsuri: Da, recunosc, știu că oamenii au, în general, două picioare, două mâini, câte doi ochi și o singură frunte - și altceva nu mai știu. Știu că oamenii se-nmulțesc, în general, prin iubire, doi câte doi - și altceva nu mai știu nimic. De aceea nu-mi mai puneți întrebări - altceva nu mai știu. Plata, vă rog! Și stingeți odată această cumplită lampă scormonitoare, de iad, care-mi bate în ochi!... V-am spus tot, vă jur! La urma urmei, din câte adevăruri se compune un om?... Plata, vă rog! Voi, picioare murdare, rămâneți afară!... * Nevoia de cercuri(1966)
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy