Mesteceni cărunți
Și nori în fiece creangă,
Cărări peste frunți
Sub palidul verde de toamnă

Și aerul vag
De la tine, din fund de ogradă,
Cu iz de tămâi
Peste mâini, peste trup ți se-nnoadă.

Dezbrăcai nuci,
Þinându-ți amarul în palmă
Și, coaptă-n obraji,
Pășeai sub călcâie de Doamnă.

Aici și acolo
Lipseai cerul de ultima taină,
Fără albastru
Ai nevoie de încă o haină.