Ai vrut în parc.
Pașii nostri iau forma aleilor
Și se contopesc cu cimentul
Umed pe care vom mai
Reveni.

Frunzele uscate se vor transforma
În așternuturi
Pentru dățile când vom fi
Singuri.

Poate că mai vreau ca mâinile
noastre
Să facă dragoste, în strânsoarea
Ce creștea
Odată cu bătăile
Inimii.

Acum
ÃŽmi pare ca toate trenurile
Iau forma ușii
Și pașilor
Orientați cu călcâiul
spre mine.

Lasă scrâșnitul șinelor
De tren
Să țipe ultimul
Adio.