Agale urci,bătrâne vânt
Pe cărări ce nu te vor!
Agale cânti al mortii cânt
Cu glas blajin de muritor!

Neputincios te sprijini printre stânci
In al sortii vieti toiag!
Te adorm visuri adânci
Printre crengile de fag!

Crestele-ti zâmbesc nepăsător
Si de sus tu esti nimic,
Ca orice simplu muritor
Pentru ele esti prea mic!

Te opresti,te odihnesti,
Răsufli greu la inăltime,
Crestele tu le iubesti
Chiar de ele-s nimicime!

Inapoi privesti agale
La toti oamenii ce i-ai lăsat,
A ta privire e o jale
Căci ei deja te-au uitat!

Te ridică!Păseste-n continuare
Spre acele creste,acele raiuri,
Al tău drum sfârsit nu are
Si-ti vorbeste-n zeci de graiuri!