Concubina lui era o fire liniștită
Nu reacționa la toate apucăturile lui...
Ședea la masa cojâtă și
Legănându-se
Cânta...
O melodie de jale și susținerea eii
Pe acordul Chitarei dezacordate de capul lui beat...
Meolodia se pornise în treacăt spre ușă și
Plecându-și capul să nu atingă ușorul...
Se porni spre poartă...
Și în acest moment crucial...
Se oprise la poartă un ins...
Care venise la Concubină să-i ceară iertare...
Și să-l primească acasă...
Venise omul cu un șcalic de rachiu...
Și cu ruletă cu miez de nucă
De la
Franzeluța...
Oprise cântecul la poartă și...
Ieșise Stăpânul să vadă ce se întâmplase cu Melodia...
După el ieșise și
Concubina...
Și atunci insul a deschis desagul...
Și cu jumătate de glas a cuvântat -
Mă ierți Vasiluță...
Eu sunt
Ghiță...
Ți-am adus datoria...
Și plec că după colț mă așteaptă...
Soția...