Căruțele colindau cerul
mie îmi era frică de o fântână întunecată adâncă
mă înveleai cu o haină de piele care se sfărâma
și eu plângeam în bezne
ca un prunc înfășat în oasele tale tale adânci
în clipa nașterii mele






* Sora Fântână; Editura Cartea Românească; București; 1995