O, Doamne, ce toamnă lovește pământul
Cu neguri și noapte, cu frunze căzând,
Prin pustiu iarăși urlă cu furie vântul,
Amintește-Þi, Părinte, ai copii așteptând...

Și Doamne, ce ploaie cu sânge și moarte
Strivește în noi și ultimul gând,
Peste suflet se-așterne o maramă de noapte,
Amintește-Þi, Părinte, ai copii așteptând...

Căci, Doamne, ce iarnă curând va să fie,
Ce-o să vrea să înghețe și ce mai e sfânt,
Păzește-Þi, Părinte, de orice urgie
Copiii-Þi sărmani, care mor așteptând...

Și vino, Isuse, cu atât mai degrabă
Cu cât cei ce așteaptă se duc, rând pe rând,
Întărește-ne, Doamne, credința prea slabă
Și vino, Isuse, cu-atât mai curând!