Cad ploi de lacrimi
in viața noastră de cîndva
dragostea noastră-i în patimi,
tie nu-ți pasă de nimeni
zilele trec așa și așa.
Florile plouă, se scutără-n vînt
lumea trece cîntînd
noi strîngem petalele-n gînd
si natura învie cu noi pătimind.
Zilele trec, viața se scurge
noi de lumina ochilor plîngem
eu dragostea noastră o port în gînd,
iar tu de ea nici n-ai gînd.
Eu viața noastră ca carte o citesc
si de fiecare filă retrăiesc,
imi aduc aminte de zile frumoase
si nu pot uita, cel puțin îți pasă.
cad ploi de lacrimi
pe fața albă și subțire a mea
tie îți pare viața în patimi
si tu nu vei înțelege dragostea mea.