Zgomotul ce mă-nconjoară
Urcă treptat ca pe-o scărișoară
Și-amplificat de ecou
Seamănă cu ceva nou.

Nou dar totodată vechi
Zgomotul din urechi
Un haos provoacă-n mine
Fără să mai știu de mâine

Trist, supărat, posomorât
Coboară încet pe gât
Corzile vocale răgușite
Zboară zici că-s oropsite.

Ochii din orbite-și ies
Vuietul teritoriu și-a dres
Toată agitația-ncepe
Globii oculari sunt două cepe

Distrus corpul fărâmițat zace
Mâna-ncolo, fața-ncoace
Celelalte-organe și ele stăteau
Fără suflare în iarbă se zbăteau.