O mana tremuranda prin vreme intinzi,
parul nins de pe tample mi-l prinzi...
pe cararea de doruri neplanse si crude
ma curpinzi in privirile-ti albe, prea mute
ma cuprinzi...

ochiul tau,ca un cearcan de ceara, priveste...
ce amara-i privirea, si crunta, de cleste...
care prinde, si sfarma, uitandu-mi iubirea,
in chingi reci de plumb, imi strangi amintirea
mi-o strangi...

azi imi pare ca-i vestica indepartarea,
ca esti dus, ca nu sunt si prea lunga-i cararea
spre tine, spre noi, impartind numai dor
tresar cand te simt, si tresari cand te dor
numai dor...