e atâta toamnă în jur
că-mi pare
că lacrimi de cicoare acoperă câmpul cu-albastre ploi
mucegaiul
rochii portocalii scoate la soare
iar păsările s-au născut din gutui
puful
l-au risipit pe genele apusului
și-au dispărut în ceață
pe necutreierate drumuri

e atâta toamnă
încât am uitat de nesimțirea ce bântuie orașele cu otrăvite guri
de ilogicele lozinci ale guvernanților
și de
neconsistența unei iluzorie iubiri