Tu permanent te jelui mie că tot scrii
Texte-n pustiu...
Bine te cred o văd le știu...
Și eu am fost ca tine tânăr și mărăț...
Poate mai puțin
Îndrăzneț...
Și de fiecare dată cănd mă așezam la masă...
Și deschideam caietul cu o pagină curată...
Mă întrebam de ce să scriu...
Dacă nimeni nu citește...
Și...
Așteptam că totuș cineva pe ascuns v-a ceti...
Ceia ce scriu...
Și se v-a minuna de frumusețea cuvintelor rânduite...
Și se v-a supăra pe idei nedormite...
Și v-a tăcea...
Ca să înțeleg eu și numai eu...
Și v-a corecta cu un creion roșu...
Dar doar la adânci bătrânețe am găsit un căețel subțirel
Cu temă de istorie...
Și printre rânduri o poezie despre o iubire...
Și trei semne grele și dure...
Cu un creion chimic...
Îți doresc și ție dragul Mamei -Iubire!!!
Și am înțeles atunci că unicul Cititor devotat și
Iubitor...
A fost Mama...
Care tot timpul poezielor mele școlare a cetit...
Și a iubit...
Tot ce scriam eu...
Dar nu comenta...