Când vrei ceva, mult mai presus de tine
Și crezi că poți să fii, nu lut, ci stei,
Preschimbă-te pe tine în temei
Al mersului vieții spre mai bine.
E plin în jur de lumi încremenite,
Orbecăind prin timp, fără răgaz,
Transformă-ți neputința, din zăgaz,
În calendar de vise împlinite.
Nu zăbovi în ceea ce trecutul
Te-a ancorat cu spaime, ezitări.
Iuțește-ți pasul printre încercări
Și vei afla, în mâine, începutul.

Privește curcubeul și atinge
Culoarea ce iubirea îți va ninge.