Te uiți de sus, de peste nori, de peste durerile de măsele
și vezi un punct alb cu teniși mov
ce merge prin ploaie fără umbrelă
așa nisim niso
sunt eu...
Îți simt privirea caldă în curcubeie de mângâieri
Tu știai că-n orașul ăsta cu nume ciudat,
pătrățelele de asfalt sunt mult mai mici ca-n orașul meu?
acum eu unde mă mai ascund?