Ioana se trezește în fiecare dimineață
după un ritual propriu
întâi se îmbrățișează ca un copil alintat
pe perna care îi păstrează forma corpului ghemuit
așează zilnic o mângâiere
apoi desenează cu un deget pe fereastra din mijloc
ochiul magic
și-o gură mereu cu colțurile-n sus.

Ioana tace prima oră a fiecărei dimineți
pășește tiptil să nu-și trezească îngerii
cât își pregătește minuțios cafeaua
cu două lingurițe de zahar
și una de lapte.
Soarbe cafeaua cu înghițituri mici
mereu cu ochii închiși
cu mâna stângă pe cană
cu mâna dreaptă încă rătăcind prin vise.

Ioana urmărește conturul zațului
rămas pe fundul cănii
și trasează imaginar drumul până la tine
acolo unde toate diminețile încep târziu
și îmbrățișările sunt dăruite
în doi.