Vacula se plecase sub povara desagilor
Și tot pășea atentă prin
Glugile arenjate la fiecare al patrulea
Rând de Păpușoi
Schilodit...
Sărmanul Păpușoi...
Iau fost scoasă inima și fructul...
Și iau lăsat sufletul și Hlujdanul...
Își cerea iertare Vacula de la
Suflet și de
La
Scheletul care are atâta sevă gustoasă...
A rămas subt Ploaia de Toamnă și Gerul de Iarnă...
I se rupea sufletul și în adâncul Inimii Vacula...
Vecinii așa și ziceau...
Vacula asta are numai Inimă...
Și o grămadă de oase...
Și o piele arsă...
De Soare de Vânt de Ploaie de Viscol și de...
Arată acum a
Pământ...
Asta avea Ea Vacula care...
Locuia la marginea unui Sat Părăsât!!!
Și gardul cel de nuele mereu îl muta...
Toți vecinii mutau Gardurile spre pădure!!!
Că așa e lumea...
Iar gardul Vaculei fugea tot mai departe de pădure...
Avea ce avea ea cu Pădurea...
O dragoste îmbătrînită ca și ea
Vacula...
Iubea Pădurea dimineața...
Se ducea mereu cât de puțin dar s-o vadă...
Și venea Toamna și ea Vacula zicea cu jumătate de glas...
Sireac-o au să înceapă să te taie...
La toamnă am să mai mut gardul...
Să te pornești spre mine...
Și Pădurea bucuroasă venea veselă și întinerită spre...
Spre ea...
Casa Vaculei o Bojdeucă moștenită de la
Străbuneiii Săi...