doamne, am trupul fragil
suferința îmi cade printre degete
oprindu-se undeva între frică și sentiment

în mine se declanșează o neliniște
simt nevoia să vorbesc cu cineva

s-ar putea să fie doar o iluzie

până mai ieri aveam un fel de bucurie
și înțelegeam toate lucrurile îmi
abandonasem și singurătatea și
nu-mi păsa de nimic...

înnoptam sub umărul cerului și făceam dragoste
până când noaptea intra peste zi și mușca din mine
ca dintr-o felie uriașă de pâine

abia acum îmi dau seama că sunt trist
și că între mine și partea cealaltă
există o barieră un gol prin care
nimeni nu va mai trece o vreme

am nevoie de un crez și de
o infinitate de lucruri ca
să-mi pot argumenta existența

vreau să mă mut în ziua de mâine
fără nici-un bagaj
dar mi-e teamă
simt o răceală în oase
nu știu dacă sunt abandonat
în propria-mi umbră sau
e doar o renovare ori
o preschimbare de trup
în care
îmi voi așeza amintirile
și câteva lucruri

la sfârșit îl voi aștepta pe Dumnezeu
ca să-mi binecuvânteze noua casă