.
.
Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,
se vor adânci alene
în păduri imerse de vareci,
sub luciul apei mierii
surde
stradele de umbre
vor desena harta unei cetăți
de necucerit.

Porțile ei le vor păzi străjeri
în haine de lupi veghetori
ai argintului lunii.

Vom număra zile de sare
și vom număra căzuții eroi din tranșeele harfei,
de pe fronturile lepădate de glorii.
Va rămâne un cântec neauzit,
va rămâne un văl de purtat
când va fi iarnă în cer.


(foto: www.geneseo.edu: Pădure de vareci)