De la serviciu direct acasă. De obicei direct în pat din cauza orei.
Acum nu. De fapt, niciodată nu. Nu, nu și nu.

Am pus ibricul și apa la fiert. O vreme, nu știu cât,
încerc să decid între ness și cafea. Nu are nici o importanță.
Nimic nu are nicio importanță, dar e plăcută starea aceea,
când iau în calcul nenumărate variante de combinații posibile
despre ce alegerea poate produce mai multă plăcere pentru corp.
Și nici asta nu are vreo importanță.
La Culianu totul este binaritate. Probabil la fel și la mine.
Când sunt binedispusă mă gândesc să iau în calcul și ceai negru.
Oricum, când ajung la posibilitatea combinării moleculelor de apă caldă
cu substanța numită ness sau cu cea numită cafea mă opresc.
Întotdeauna mă opresc acolo.

O vreme încerc să îmi imaginez peștișori argintii mișcând leneși
prin aerul cald al bucătăriei. Bucătăria este mică.
Pe mine lucrurile mici mă înduioșează. Și penisul lui era mic
și părul lui era blond. Blondul la mine e întotdeauna înduioșător.
În fine, peștișorii vin uneori și îi privesc mereu uluită, iar apa dă în foc
și ei dispar. Dar astea sunt zilele frumoase. Cel mai adesea nu vin.

Aleg ness și de fiecare dată găsesc doar cafea prin bucătărie,
pentru că uit să cumpăr ness de la magazinul din scara blocului,
unde vânzătorul acela tânăr zâmbește și știe deja ce țigări fumez,
ce manânc ori ce sucuri prefer. Asta mă tulbură de fiecare dată,
dar nu e asta, de fapt, pentru că nu e nimic sexual.
Nu știu cum să spun exact. Însă e cu totul altceva, ceva nou. Nu e nici dragoste.
ceva din care mintea poate imagina viitorul în tot felul de forme ciudate și vii.