Ce mănoase erau odată
holdele cerului
și ce ne mai îmbătam
cu mirosuri de maci albaștri,
Ne strângeam cu toții
în vremea pârgului,
eram haite
flămânde de jubilații.
Ne făceam mici
călăreți pe buburuze,
printre spicele cu buze
conversam în incantații.