Am întâlnit în zori de seară
un călător pe un uitat de lume
privirea lui încet măsoară
drumul din față... spre niciunde...

Pe chipul lui vezi timp apus
Și zâmbetu-l sărută în durere
și parcă are un ceva de spus
Dar vrea să-l spună în tăcere

Cu palma atingându-i fruntea
privește visător puțin mai înspre zare
acolo, în trecut, în locul unde
iubirea l-a atins ca-mbrățișare...

Pe chipul lui se retrăiește clipa
Când tot ... din el... a definit... deplinul
Când ea a spus că doar risipa
Va aduna cu el, străinul...

Când timpul își plângea în taină vina
Că nu a adunat din ieri un mâine
Eu plăsmuiam din așchii zborul
Ce mă va duce ca străin... niciunde...