agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-28 | [This text should be read in romana] | Submited by Gigi Burlacu - Pietreanul
De pe-un deal de nemurire,
Spre o vale de uimire, Într-o înserare blîndă, Însetată și flămîndă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare. N-are cai în jur să-i pască, Nici cîni răi s-o ocrotească, Nici cioban să o păzească Și nici stînă s-o primească. -Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici băciță, Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cine să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă, De n-ai stînă și nici strungă, Nici cioban să te păzească Și din fluier să-ți doinească! Ce-i cu turma De-i pierzi urma Și a jale zbiară-ntruna De parcă-ar veni furtuna?! -Baciule, ce-mi ieși în cale, Mulțumescu-ți dumitale.! De n-am cai să mă-nsoțească Și nici cîni să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că, dincolo de zare, Ne-au ieșit dușmanii-n cale: Unul, plăsmuit de pustă, Hămesit ca o lăcustă Și viclean din cale-afară, Fără glie, neam și țară; Și-altul, tot lepădătură, De prin stepă-adunătură… Pe român îl pizmuiră Și așa se sfătuiră: Pe la un apus de soare, Pe-al nostru să ni-l omoare, Că are pășuni întinse Și fînețe necuprinse, Și păduri cu umbră deasă, Și o mîndră mai aleasă, Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Și-are Dunărea și Marea… Asta-i toată supărarea! Cînii ni-i solomoniră, Caii noștri ni-i goniră Și, ca fiarele turbate, Îi căzură lui în spate. Se-nroșea tot asfințitul Cînd izbiră cu cuțitul. Dar și mîndrul nostru, dragul, Îi trăsese cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sînge, Da el rabdă și se plînge, Că nu-i mîndra lîngă dînsul, Să-i mai ostoiască plînsul, Rănile să-i oblojească Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la Români devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i albă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mîndra-și coase-n flori altița, Raza-i mîngîie cosița. Spune-i să nu zăbovească Și în grabă să pornească, Dar s-aducă trei smicele, Să lege rana cu ele, Sîngele să se oprească Badea sa se-nzdrăvenească! Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Cît ce-aude, mîndra sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul de-a călare. Mîndrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Cînd ajunge, gîndu-i plînge, Pe voinic la piept îl strînge Și cu mîna ei ușoară Rana lui i-o înfășoară Și apoi, pînă dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei smicele Să se vindece cu ele… Dar nu asta-i vindecarea, Cît mai mult îmbrățișarea. Capul ea pe braț i-l ține Să mîngîie și s-aline, Iar spre dalba dimineață, Toate se întorc la viață. Și-au rămas stîrvuri străinii, Să-i roadă corbii și cînii, Că pe nimeni n-au pe-aproape, Să-i plîngă și să-i îngroape. Și le-or arde soarele Toate osicioarele Și i-or bate ploile Și pe-ai lor nevoile! Moartea le-a făcut lor pat, C-au găsit ce-au căutat. Cules și corectat de către prof. Gh. Þigău, din ținutul Neamțului.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy