Scara de cuțite



O lumină se deschide
ca o carte în fața mea.
Și groaza mă cuprinde,
că nu simt ce pot vedea.

Curg din tălpi și palme
limbi de sânge închegat,
Lamele încet se afundă
adânc în carnea mea.

Durerea mă cuprinde, mă sufoca
și nu pot țipa,
Metalul rece mușcă,
adânc din pielea mea.

O sperantă oarbă
mă îndeamnă să urc,
Peste lacrimi de sânge
și durerea din trup.

Moarte fără de viață,
și un chin fără sfârșt.
Un suflet fără moarte
care atârnă de un cuțit

De sus apare o mână
ce salvarea-mi întinde,
Dar până la salvare
e o scară de cuțite!

O gluă divină,
ce mă îndeamnă să urc.
Se râde în ceruri,
de sângerosul meu chin.


...si in orice salvare, e o scară de cuțite...