literele acestei cărți au devenit
din ce în ce mai ilizibile,
în ultima vreme;
nu cred că-i vorba de dioptrii,
nici de aburi.
oricum, de când am început să fac deosebire
între mirosul femeii și al ploii,
mă gândeam să rescriu lumina,
deși acel struț crescut de tata
a dispărut odată cu moartea sa
și nu mai am nici pene
și niciun fel de piele în afară de a mea.

totuși
azi-noapte am văzut un cârd de cerbi
într-un film mut
adăpându-se dintr-o lună plină
așa că nu voi apela la umbre
nici la ziduri, indiferent de înălțimea lor.

afară pământul e destul de alb acum
iar tălpile mele sunt atât de dornice de sunet…