agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | [This text should be read in romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
ah, ce mult am urât oamenii grași
oameni de undelemn, liniștiți ca o mare moartă oamenii așteptând pe scară în haine cu dungi bătaia secretă și pașii surprinși pe culoare pe culoarele lungi unde îi așteaptă surâsul de mătase al ciorapilor strânși pe pulpele dezgolite în umbră oamenii cu care am început cursa sinuoasă a nopții printre copacii acoperiți de chiciură cu o frunză de castan în păr întâia oară când i-am văzut cu vâna groasă pe tâmple evoluând în camere mobilate, ascunși, insidioși, ca niște vulpi însărcinate, sau ca unsuroase noduri de șerpi, ei evadau din brocartul carnetului de cecuri rătăcit în bucla însângerată a nopții conjugale ca niște noduri de vipere sau ca o armă lucioasă unsă în fiecare zi cu grăsimea disimulată a tăcerii ei ridicau pe vârfuri catastrofalul ochi albastru din retortele alhimiei adamantinul ochi de complice peste pulpa dezvelită din velururi în somn nimic nu strică misterul de grăsime minerală cu care omul gras atrage... pe umeri poartă două pâini calde, aburind, o perdea se lovește întotdeauna în apropierea lui o perdea care ascunde enigma și calmul - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - omul gras a coborât din limuzină, și-a ridicat haina de pe fesă a cumpărat o gazetă și-a lăsat haina cu un gest obișnuit pe alături treceau în grupuri femei cărora le muriseră copiii de scarlatină sau altcineva murise desigur în compotul de piersici al râsului lor omul gras intrase în limuzină și aștepta să intre într-un film plin de răcoare(și o perdea se lovea de fereastră) fluturându-și în lentila cameramanului un surâs cenușiu pe buzele groase cu gestul care plimbă dincolo de crimă și de inedit o limuzină în care plouă cu viori de răcoare și o perdea udă plesnind în vânt a cărei cadență amintește un falus acoperit definitiv în grăsimea disimulată a tăcerii... câinele meu de vânătoare i-a sfâșiat zâmbetul de mătase dar când a vrut să-i sfâșie burta de undelemn și viori l-am oprit și amândoi ne-am îndreptat printre castani cu liniștea marilor secrete ale rodnicei adolescente * INEDITÃ, arhiva lui Marin Mincu ** Avangarda Literară Românească; Editura Minerva; București; 1983 *** Antolgie, studiu introductiv și note biobibliografice de MARIN MINCU
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy