Alergam prin pădure, când m-ai prins de gleznă
Și am căzut peste frunze.
Stai lângă mine,
săruta-mi frunzele de pe piept,
aleargă pe gleznele mele
până te vei prăbuși
din coapse, până în capul pieptului.

Alergam prin pădure când ne-au căzut frunzele
Pe tâmple, pe buze, pe sâni,
Când frunza s-a așternut între gurile noastre
Când toți stejarii și ghindele tropăiau
În același ritm cu pașii noștri
La amiază.


Era un parfum ciudat, molid parcă,
coniferele se transformaseră
în ochi
ce ne priveau iubindu-ne.


Poteca era udă, plouase abundent
Din noi
Am fi putut spune chiar că inundasem pădurea
Cu iubirile noastre
Cu frunzele căzute
Pe trupuri.

Îți voi lipi o frunză
Pe spate.
Îi vei simți ramificațiile
La fel de adânci ca și mine
Înfipte mult înăuntrul tău
până te vei transforma
în conifer
și te voi putea culege,
te voi crește, te voi privi
până la ultima
toamnă.