Cu cețurile-ascunzi paloare
Și-n drumul tău în care crezi,
Amesteci tânguiri de floare,
Cu umbre lungi, ce-alungă soare,
Pe-alei, în parcuri și livezi.

Îmbrățișezi cu-o mână udă
Mijlocul florilor pe strat
Și rozelor le faci în ciudă
Cu-a brumelor răceală crudă,
Cu care tu le-ai înghețat.

Alungi și pufi de păpădie
Să plece-n cele patru zări
Și faci culori de parodie,
Când ruginești frunza din vie
Împrăștiind-o pe cărări.

Ești sadică-n a ta plăcere
De-a încerca în pomi culori,
Vopsind cu roșu niște mere,
Cu verde, ce-a rămas din pere
Și plumburiu cerul cu nori.

Și ca să întregești fiorii,
În seri, cu aer de mister,
Vor plânge-n tânguiri cocorii
Trimiși în depărtări, spre zorii
Ce-i vor găsi pe un alt cer.

Iar gândul meu, parcă se teme,
Știind ce-a fost și în alți ani,
Că vei usca și crizanteme
Și mai apoi, de la o vreme,
Ne vinzi chiar iernii, pe doi bani.