câteodată patetică

singurătatea are gust de mucegai și

curge de-a valma peste toate cuvintele aruncate

ca un blestem ea miroase a ceață

lăptoasă și deasă impregnată în veștmintele

lăsate în urmă ca un balast

singurătatea are o textură neuniformă striată

câteodată fierbinte cateodată de piatră

pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă și fără culoare

singurătatea se tânguie în surdină

câteodată sublimă