Serafim umbla printre oameni și nu se mai sătura În urma lui se făceau cazemate se pregătea pământul de luptadintâi venea lupul frigului înfometând
Serafim nu cunoștea ce este teama el împărțea lumii pe sine
Mergând el așa printre semne numa ce ajunse la marginea unei ape fără de cuprins Din urmă se auzeau lupii se împuținau oamenii din urmă venea un cântec
Serafim a pus mâna streașină la ochi și a privit în depărtarea de apă Din gândul gândului său a sosit un alt gând unul de fier unul cu aripi l-a luat pe Serafim și l-a trecut apa

Șapte zile și șapte nopți șapte vieți și nouă morți a tot înghesuit Serafim în timpul zborului Apoi de partea cealaltă a apei Serafim a deschis ochii și a mirat pe înțelesul său pe Dumnezeu și mulțumit acestuia pentru tot

Într-o zi din lumea apelor Serafim care stătea să prelungească vedenii l-a vazut pe Adam acesta a văzut la rându-i pe Serafim și a zis:
- Am cunoscut și iubit Femeia dar tu Serafime....
- Am cunoscut Femeia și am iubit Femeia Adame...
- Ești fericit Serafime?
- Sunt fericit... frate!



7 nov 2009 Toronto/Canada