ea
se mișcă lent ca o spirală
dorește tandru
te
abia atingând cu vârful limbii buzele
îi e teamă de sânii ei
de trupul
de toate fisurile crustei
prin care
pântecul cu umbrele negre
se-ncolăcește

mâinile alunecând pe sferă
pășind prin ceață
câțiva bani mărunți
răsuciți în palmă
cu ochii mari și rotunzi
pregătită să moară
ca o insectă cu aripi
spre viață

dar moartea n-o înspăimântă
ci zâmbește crud
către apusul de sârmă
un zâmbet aplicat ca un grund
peste îngeri de humă