În grota inimii văd o femeie care se dezbracă la marginea unei foi albe
Se agață de mine
Îmi cere să mergem la ea acasă
E mereu noapte acolo
Câteva lumânări ard în colțurile trupului ei
Mesele sunt rupte, lustrele căzute, e un loc rece
Ca o oglindă nedeschisă niciodată
Vino! Hai!
Degetele ei mi se lipesc de vene
Îmi dau seama că zâmbește
Spune-mi ceva frumos!
Dacă închid ochii va dispărea
Stau concentrat, îi număr firele de păr care îi ascund sânii
O ating pe obraji
Nu mai există cale de întoarcere
Moartea îmi apare în mijlocul retinei
Se strecoară printre coaste
Și nu înțeleg de ce nu mai pot respira
Încerc să-i spun că trebuie să ne grăbim
Ni se va întâmpla ceva rău, crede-mă!
Da, te vei îndrăgosti!