Spre voi, azi, purtători ai torței, durutul suflet mi'l îndrept,
Căci soartă bună pentru țară, doar de la voi am drept s'aștept...
În codrul Neamului, - în care s'a'ntins atâta putregai
Și însuși vântul primăverii n'aduce decât "of" și "vai",

- Azi, numai voi urcați spre soare, -biruitor și verde crâng,-
Și-ași vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de brațe să vă strâng!
Copii ai lipsei și-ai durerii, înghesuiți prin vechi mansarde,
Al căror foc nu arde'n vatră, dar sufletul ca smirna arde;

Flămânzilor, a căror hrană adesea'i un pătrar de pâine,
În voi, -cu spade mari de flăcări,- eu văd Arhanghelii de mâine,
Arhanghelii ce-or pune capăt atâtor suferinți nedrepte
Și'ntregului dezmăt ce cântă pe-ale nemerniciei trepte...

Sus torța sufletelor voastre, copii cu suflete curate,
Ca să puteți curma tot jaful, să faceți plânsului dreptate!...
Să umpleți ocnele, pe viață, cu-acei nemernici și misei
Ce'nfometează țara toată, ca să se ghiftuiască ei!...