Cum am ajuns ca sa traiesc
O zi ca ultima-mi din viata
Cu sufletul atat de gol
Fara amintere sau sprenta?

Cum am ajuns sa imi doresc
Ca-n noaptea neagra si pustie
O viata 'ntreaga sa traiesc
Si zorii zilei sa nu vie?

Cum am ajuns ca sa traiesc
Cu'n suflet greu precum o piatra
Si sa-l tot port in piept mereu
Sa-l simt precum un sloi de gheata?

Din intamplare am ajuns
Sa scriu un vers,
Se umple golul fara margini
Se umple un pustiu imens
Se umple golul unei pagini.