N-am vremi să stau, să plec urechea
La interesul național,
Halesc pământ, mușcat de strechea
Interesului personal.

Mi-s plămădit, bânguie unii,
Din zeci mixturi caragialești.
Am supt și io, ca toți, din sânii
Cu mameloane românești.

Jucam și io, în tinerețuri,
Visări, cu ochii larg închiși,
Dar, neavând listă de prețuri,
Pe visuri poți ca să te piși.

Puteți să-mi spuneți, simplu, Ghiță...
Pentru că-n timp ce mă pișam,
Întrezărit-am o portiță,
Ce nu văzuse Ghiță neam!

Apăi da` prost o fi bădiță,
Ce-o sta vițel și s-o holba,
În loc să intre-n odăiță,
Pe poarta ce se-nfățișa.

Pătruns în banca de favoruri,
Primit-am plicul cu rata,
Un domn ce amețea zerouri,
Concluzionând că... "va costa!"

Plăteam lunar, sperând a scoate
Măcar juma` de vis pișat,
Pe-a minții mele-ariditate
Să pui sâmbur aristocrat.

În timp văzut-a și partidu`,
Că-s bun, că-s rău, c-am cotizat...
Și-a-mpins drăguțul de el blidu`,
Să mânc și io ca un bărbat.

Apoi, în ani, cu-așa tocană,
Făcută din carne de drac,
Sugeam țara din damigeană,
Să sting `cea sete de sărac.

Pe când vă scriu, văz mii de Ghiță,
Pe care visul i-a-nșelat,
Cum mijesc ochii la portiță
Ce străjuiește-al meu palat.

Cu toți plătesc rentă lunară,
Pentru ca io să candidez
La funcțîia de șef de țară...
A dracu, de când o curtez!

Deunăzi m-a sunat și banca,
Să mă anunțe că-i cam bai,
A crescut rata-pițipoanca,
De joci, ai, n-ai... musai să dai!

N-am vremi să stau, să plec urechea
La interesul național,
Halesc pământ, mușcat de strechea
Interesului personal.