adorm și nu mă pot opri,
sar visele unul după altul,
ca niște fulgi nudiști sinucigaiși, în mare...

pantera roz nu-i ușoară,
ea este miiiică,
un loc în care te poți ascunde de gânduri.

discurile au făcut o horă,
nu știu ce să mai ascult,
iar ochii închiși îmi zâmbesc.

doar în somn ajung să mă văd de sus,
și-mi dau seama iarăși că mă întorc în vis a câta oară,
ca să nu mai țin minte nimic când mă trezesc.

o lume, care nu e cunoscută înafara ei,
formează zâmbetele mele false,
chiar dacă nu-s multe, sunt destule să înnece toți fulgii...